Declarație de credință

Mărturisirea de Credință a Bisericii Baptiste Reformate Koinonia29

„Să ne ținem neclintit de mărturisirea speranței noastre, căci credincios este Cel Ce a promis!” (Evrei 10:23)

Prefață

În această Mărturisire de Credință sunt sumarizate adevărurile pe care le prețuim, pe care le predicăm și despre care credem că sunt așa cum le prezintă Biblia.

În unitate cu Biserica creștină istorică, noi credem și afirmăm Crezul Apostolic (sec. al II-lea), Crezul Niceean (325 d.Hr.) și Crezul Calcedonian (451 d.Hr.), precum și Mărturisirea de Credință Baptistă de la Londra din 1689.

Pe lângă aceste formulări doctrinare istorice, ne situăm în tradiția Evanghelică, Reformată și Baptistă.

De asemenea, afirmăm Mărturisirea de la Nashville despre sexualitatea umană (2017, https://cbmw.org/nashville-statement/).

 

Doctrinele fundamentale ale acestei Mărturisiri reprezintă ceea ce noi credem a fi elementele de bază ale învățăturii Scripturii care nu sunt negociabile. Prin urmare, ne așteptăm de la toți membrii bisericii să le afirme.

 

Distinctivele teologice ale acestei Mărturisiri reflectă ceea ce diferențiază Biserica Baptistă Reformată Koinonia29 de alte biserici care în mod normal afirmă doctrinele fundamentale. Aceste distinctive modelează forma în care Biserica Koinonia29 este condusă și direcția în care merge. Nu ne așteptăm de la membri să îmbrățișeze aceste distinctive, cu excepția prezbiterilor, dar ei trebuie să fie conștienți că acestea vor fi susținute în toate lucrările bisericii și că nu li se permite să învețe contrar acestora.

I. DESPRE DUMNEZEU

Trinitatea

Noi credem și mărturisim un singur Dumnezeu, viu și adevărat, veșnic existent și de o singură esență dar în trei Persoane distincte: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt. Fiecare Persoană este pe deplin Dumnezeu și în același timp este un singur Dumnezeu.

 

  1. Dumnezeu Tatăl

Noi credem în Dumnezeu-Tatăl, Care este un duh infinit și personal, perfect în sfințenie, putere și dragoste. Noi credem că El cunoaște dinainte și în mod infailibil tot ce se va întâmpla, că este implicat în Creația Sa cu milă și bunătate, că aude și răspunde la rugăciuni și că Îi salvează de la păcat și moarte pe toți aceia care vin la El prin Isus Hristos.

Deuteronom 6:4; Ieremia 10:10; 1 Corinteni 8:4,6; 1 Tesaloniceni 1:9; Luca 10:21,22Matei 23:9Ioan 3:166:27Romani 1:71 Timotei 1:12:5,61 Petru 1:3;

  1. Dumnezeu Fiul

Noi credem în Isus Hristos, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, zămislit de la Duhul Sfânt. Noi credem în nașterea Sa din fecioară, în viața Sa fără de păcat, în minunile și învățăturile Lui. Noi credem în moartea Lui ispășitoare și substitutivă, în învierea Lui trupească din morți, în înălțarea Lui la cer, în mijlocirea Lui continuă pentru poporul Lui și în A Doua Lui Venire personală și vizibilă.

Matei 1:18–25Luca 1:26–38Ioan 1:120:28Romani 9:58:322 Corinteni 5:211 Petru 2:21–23Ioan 20:3031Matei 20:28Efeseni 1:4Fapte 1:11Romani 5:6–8 & 6:9,10Evrei 7:25 9:281 Timotei 3:16

  1. Dumnezeu Duhul Sfânt

Noi credem în Duhul Sfânt, Care vine de la Tatăl și de la Fiul și Care este Duhul lui Dumnezeu și Duhul lui Hristos, pe deplin divin și vrednic de toată onoarea și închinarea, a Treia Persoană a Trinității.

El a insuflat oamenii din vechime să scrie Scriptura și, prin iluminare, El îi face capabili pe oameni să înţeleagă adevărul ei.

El Îl înalţă pe Isus Hristos.

El convinge oamenii de păcat, dreptate şi judecată. El cheamă pe oameni la Mântuitorul şi realizează regenerarea/ nașterea din nou. La momentul regenerării, El botează pe fiecare credincios în Trupul lui Hristos.

El cultivă caracterul creştin, mângâie pe cei credincioşi şi le dă daruri spirituale prin care ei slujesc pe Dumnezeu în biserica Sa.

El pecetluieşte pe credincios până în ziua răscumpărării finale. Prezenţa Sa în creştin este garanţia că Dumnezeu îl va duce pe credincios la plinătatea staturii sale în Hristos.

El îl luminează şi îl împuternicește pe credincios şi biserica Sa pentru închinare, evanghelizare, misiune şi pentru toată lucrarea de slujire.

Geneza 1:2; Judecători 14:6; Iov 26:13; Psalmii 51:11; 139:7; Isaia 61:1-3; Ioel 2:28-32; Matei 1:18; 3:16; 4:1; 12:28-32; 28:19; Marcu 1:10,12; Luca 1:35; 4:1,18-19; 11:13; 12:12; 24:49; Ioan 4:24; 14:16-17,26; 15:26; 16:7-14; Faptele Apostolilor 1:8; 2:1-4,38; 4:31; 5:3; 6:3; 7:55; 8:17,39; 10:44; 13:2; 15:28; 16:6; 19:1-6;

II. DESPRE SFINTELE SCRIPTURI

 Noi credem și mărturisim că Sfintele Scripturi (Biblia), care conțin Vechiul și Noul Testament, adică cele 66 de cărți, sunt literalmente Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu și fără greșeală în manuscrisele originale. Scripturile sunt clare, indispensabile și suficiente. Din acest motiv, Biblia este autoritatea noastră supremă și finală pentru viață și credință.

2 Timotei 3:15-17; 2 Petru 1:19-21; 3:16; 1 Petru 1:23-25; Romani 15.4; Luca 16:29; Efeseni 2:20; Psalmul 19:7-11; Evrei 1:1-2a; Luca 1:1-4;

III. DESPRE OM

Noi credem și mărturisim că întreaga umanitate –bărbați și femei- este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, posedând demnitate și valoare intrinsecă și care, la început, a fost fără de păcat.

Prin ispitirea lui Satan, umanitatea a încălcat porunca lui Dumnezeu și a căzut din starea ei inițială de sfințenie și dreptate. Prin urmare, toți oamenii (și întreaga Creație) se nasc cu o natură păcătoasă și sunt păcătoși prin alegere. De aceea, toți sunt vrednici de condamnarea dreaptă a lui Dumnezeu, care înseamnă moarte fizică, spirituală și eternă, adică separarea de Dumnezeu într-un loc real numit iadul. Prin urmare, toți oamenii au nevoie de răscumpărare/mântuire.

Geneza 1:26-27; 2:7; 3:1-7, 22-24; Eclesiastul 12:7; Matei 10:28; Iacov 3:9; Romani 1:32; 3:9-18; 5:12-15; 11:32-34; 2 Corinteni 11:3; Psalmul 51:4-5;

Distinctiva 1: Corupția radicală a omului (Depravarea totală)

Noi credem şi mărturisim că, în urma păcatului comis de Adam și Eva prin încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, omul şi-a pierdut starea de nevinovăţie, căzând sub blestemul morţii spirituale şi fizice (Gen. 3:1-19) și este depravat total (Rom. 7.18; Is. 1.5-6; 64:6) și corupt în mod radical de păcat, la nivelul duhului și al inimii (Tit. 1.15-16; Rom. 1.28-31; Mat. 15.19), al voinței (In. 8.34; Rom. 6.6; 7.14; Tit 3.3;), al afecțiunilor (Rom. 1.24-27; Ef. 2.3; Prov. 21.10; In. 8.44) si al trupului. Prin urmare, omul este incapabil să aleagă sau să facă ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu (Rom. 8.7-8; 1 Cor. 2.14), dacă nu intervine harul divin.

În sine însuşi, omul nu are puterea de a se mântui singur pentru că este mort d.p.d.v. spiritual pentru totdeauna (Efeseni 2:1-9).

Omul nu-L va căuta niciodată din propria iniţiativă pe Dumnezeu (Rom. 3:11). El este, din natură, sclav/rob al păcatului (Rom. 6:17), iar împlinirea voii lui Dumnezeu este pentru el o nebunie (1 Cor.1:18; 2:14); inima îi este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (Ier. 17:9), îndreptată numai spre rău (Gen. 6:5; 8.21).

Singurul Om, Omul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat şi născut din fecioara Maria, însărcinată de la Duhul Sfânt, nu a moştenit natura adamică păcătoasă (Luca 1:35, Evr. 4.15; 7.26), dar a purtat păcatul pentru cei care cred și se pocăiesc în trupul Său pe cruce când a fost răstignit (Ioan 1:29; 1 Cor.15:3; 2 Cor.5:21, 1 Petru 2.24).

Noi credem că toţi oamenii, ca sămânţă, au fost în Adam, de aceea natura adamică coruptă de păcat a fost transmisă tuturor oamenilor, în fiecare generaţie (Rom. 5.12). Din cauza originii adamice, toţi oamenii sunt născuți morți în păcat și sunt păcătoşi prin natură, prin alegere şi prin declaraţie divină (Psalm 14: 1-3; Ier.17:9; Rom. 3:9-18,23; 5:10-12).

Prin urmare, omul nu se poate mântui singur, ci numai prin actul suveran al răscumpărării prin credinţa în jertfa ispăşitoare a Domnului Isus Cristos. (Ioan 6:44; F. Ap. 13:48; Efes. 2:1-9; 1 Tim. 2:13-14; 2 Tim. 2:25; 2 Petru 1:1; Ioan 1 :8).

 

Distinctiva 2: Complementarianism

Noi credem că atât bărbații cât și femeile au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și au parte de privilegiile și de responsabilitățile care derivă din purtarea chipului Său.

Pentru sănătatea și lucrarea bisericii este nevoie atât de bărbați cât și de femei. Bărbații și femeile evlavioși/oase ar trebui să fie parteneri vizibili în viața comună a bisericii, folosind darurile lor diverse pentru binele trupului.

Cu toate acestea, rolul/funcția de prezbiter este rezervată doar bărbaților calificați (conform 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1.7-9). Prezbiterii sunt responsabili în mod distinct pentru supravegherea bisericii (1 Tim. 5:17; Titus 1:7; 1 Pet. 5:1-2)  și pentru predicarea Cuvântului (1 Tim. 3:2; 2 Tim. 4:2; Titus 1:9).

Aceasta nu diminuează importanța și influența femeilor în biserică. Ajutorul indispensabil, pe care femeile au fost create să-l ofere, ar trebui folosit în toate felurile în rolurile/funcțiile din biserică, cu excepția celor rezervate bărbaților calificați.

Femeile nu trebuie să se supună conducerii și autorității tuturor bărbaților din biserică.

Femeile căsătorite trebuie să fie supuse autorității biblice a soților lor, la fel cum biserica este supusă autorității lui Hristos (Efeseni 5.22-24; 1 Petru 3.1-7). Supunerea biblică nu înseamnă subordonare sau inegalitate, după cum se poate vedea și în supunerea Fiului față de Tatăl (Filipeni 2:1-11).

Complementarianismul, practicat corect, va duce la înflorirea vizibilă a ambelor sexe.

Condamnăm puternic orice perspectivă biblică deformată care contribuie la convingerea că masculinitatea și feminitatea biblică include sau permite practici ca și marginalizarea, subjugarea, intimidarea, neglijarea și orice altă formă de abuz.

Toți bărbații și toate femeile au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fie că sunt căsătoriți, fie că sunt necăsătoriți. Pentru a fi participanți importanți în viața comună a bisericii, bărbații și femeile nu trebuie să fie căsătoriți.

Bărbații necăsătoriți nu au dreptul la niciun fel de autoritate asupra femeilor necăsătorite. Modul în care își iubesc și slujesc surorile, nu ar trebui să fie făcut prin tratare cu dispreț, victimizare sau prin forță, ci prin dragoste frățească.

Geneza 1:27-28; 2:18-25; Matei 19:4; Marcu 10:6; Luca 8:1-3; 1 Corinteni 11:2-16, 14:33-35; Efeseni 5:22-33; Coloseni 3:18-19; 1 Timotei 2:8-15; Titus 2:3-5; 1 Petru 3:1-7; Rom. 16:1-2;

IV. DESPRE MÂNTUIRE

Noi credem și mărturisim că salvarea (mântuirea) este doar prin har, doar prin credință și doar prin Hristos.

Noi credem că, în urma morții universale din cauza păcatului, nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu este născut din nou. Noi credem că salvarea (mântuirea) este posibilă doar prin har, doar prin pocăința față de păcat și față de faptele moarte și doar prin credința în sângele vărsat al lui Isus Hristos. Noi credem că toți aceia care Îl primesc, doar prin credință, pe Domnul Isus Hristos, sunt declarați drepți (îndreptățiți/justificați) de către Dumnezeu și devin astfel copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 3.3,5;  Rom. 5.1-2; Efeseni 2:8-9; Evrei 6.1; Ioan 1:12-13

 

Despre îndreptățire/ justificare

Noi credem că justificarea/îndreptățirea este marea binecuvântare a Evangheliei pe care Hristos o asigură celor ce cred în El. Justificarea include iertarea păcatelor și promisiunea vieții veșnice în baza principiilor dreptăţii lui Dumnezeu.

Justificarea este aplicată doar pe baza credinței în sângele Răscumpărătorului. Prin urmare, nicio faptă bună pe care noi o facem nu se ia în considerare.

În virtutea credinței, dreptatea/neprihănirea perfectă a lui Hristos ne este imputată/transferată nouă în mod gratuit de către Însuși Dumnezeu.

Justificarea aduce pe cel credincios într-o relaţie de pace şi acceptare faţă de Dumnezeu și ne asigură orice altă binecuvântare necesară aici pe pământ și în eternitate.

Romani 3:21-30; 5:1-2; 8:1; 2 Corinteni 5.17-20; Galateni 2:16-20; 1 Corinteni 1:18,30; 6:19-20; 15:10; Galateni 3:13; 5:22-25; 6:15; Efeseni 1:7; 2:8-22; 4:11-16;

Despre regenerare/ naștere din nou

Pocăinţa şi credinţa sunt experienţe inseparabile ale harului. Noi credem că Biblia învață că regenerarea, numită și naștere din nou, este actul lui Dumnezeu prin care Duhul Sfânt dă omului o natură nouă și viață spirituală, neposedate anterior, și astfel omul devine o făptură nouă în Hristos. Minții îi este dată o dispoziție sfântă și o dorință nouă de a-L sluji pe Dumnezeu, puterea păcatului este frântă iar inima este transformată de la dragostea față de păcat și de sine la dragostea față de Dumnezeu și sfințenie.

Ioan 6.63; Fapte 11.18; 16.14; 18:27; Romani 6:1-18; Galateni 2.20; Efeseni 2:1-5; Col. 2:13; 2 Corinteni 5:17; 1 Petru 1.22;

Despre sfințire

Noi credem că sfințirea (numită și „sanctificare”) este procesul prin care, conform voii lui Dumnezeu, noi suntem făcuți părtași sfințeniei Lui. Credem că este o lucrare progresivă, începută în momentul nașterii din nou (regenerării) și continuată în inima și întreaga viață a credinciosului, prin prezența și puterea Duhului Sfânt, Cel Care pecetluiește și Care mângâie, prin folosirea mijloacelor harului, în mod special Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, părtășia cu ceilalți sfinți, cercetarea și lepădarea de sine și veghea. Realitatea sfințirii (sanctificării) din viața credindiciosului este evidența solidă a îndreptățirii (justificării) lui prin credință.

Rom. 12:2; 2 Corinteni 3:18; Filipeni 1:6; 2:12-13; 3:12-14; 1 Petru 2:2; 2 Petru 1;3; 3:18; Evrei 12:2;

 

Despre glorificare

Glorificarea reprezintă punctul culminant al mântuirii şi este starea finală binecuvântată în care se va afla cel răscumpărat pe vecie.

Rom. 8:28-30; Filip. 1.6; Evr. 10.14; Efeseni 5.26-27; Apocalipsa 21

 

Distinctiva 3: Alegerea suverană a lui Dumnezeu (Alegerea necondiționată)

Noi credem şi mărturisim că alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu prin care, înainte de întemeierea lumii, El a pus deoparte pe cei pe care i-a chemat, i-a regenerat, i-a mântuit şi i-a sfinţit în Isus Cristos (Rom. 8:28-30; Efes. 1 :4-11; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1 :1-2). Baza alegerii lui Dumnezeu este buna plăcere a voii Sale (Efes. 1:4-11; Rom. 9:6-23). Invitaţia pentru mântuire este adresată însă tuturor oamenilor. Noi credem şi mărturisim că alegerea suverană a lui Dumnezeu nu elimină responsabilitatea credincioşilor de a-i evangheliza pe cei pierduţi. Dimpotrivă, Dumnezeu le-a dat credincioşilor responsabilitatea să evanghelizeze, aceasta slujind la mântuirea celor ce cred în jertfa Domnului Isus şi ca mărturie împotriva celor ce-L resping pe Domnul Isus Cristos. Pentru a fi mântuit, omul are responsabilitatea de a crede în jertfa Domnului Isus Cristos. Dumnezeu a hotărât ca păcătoşii să fie mântuiţi prin vestirea Evangheliei (Rom. 10:13-17). Domnul Isus apredicat Evanghelia (Mat. 4:23; 9:35) şi le-a poruncit ucenicilor să facă la fel (Mat. 28:19-20).

            Distinctiva 4: Chemarea eficientă a Duhului (Harul irezistibil)

Pe aceia pe care Dumnezeu i-a ales pentru viață veșnică, Îi este plăcut ca la vremea cuvenită și stabilită de El, să îi cheme în mod eficient prin Cuvântul Său și prin lucrarea Duhului Sfânt. El îi cheamă pe aceștia din acea stare de păcat și moarte în care ei se găsesc în mod natural, aducându-i la har și la mântuire prin Domnul Isus Hristos. El le iluminează spiritual mințile întru mântuirea lor pentru a înțelege lucrurile lui Dumnezeu. El le îndepărtează inimile de piatră și le dă în loc inimi de carne. El le reînnoiește voința, și, prin puterea Sa nemărginită, îi determină să facă binele. El îi atrage în mod eficient la Domnul Isus Hristos, totuși într-o modalitate în care ei sunt complet liberi, întrucât ei își doresc acest lucru, deoarece harul Său i-a făcut să dorească.

Această chemare eficientă izvorăște doar din harul special și gratuit al lui Dumnezeu, nu datorită vreunui merit văzut mai dinainte în om sau a vreunei puteri sau acțiuni a omului, întrucât noi toți suntem pasivi în starea de păcat, suntem morți în păcatele și fărădelegile noastre până în clipa când suntem făcuți vii și reînnoiți prin Duhul Sfânt. Doar prin aceasta (regenerarea) noi suntem făcuți capabili să răspundem acestei chemări și să îmbrățișăm harul oferit și conținut în ea, această putere nefiind cu nimic mai prejuos decât puterea care L-a înviat pe Domnul Hristos din morți.

Romani 8:29-30; 9:22-24; 11:7; Efeseni 1:10-11, 17-19; 2:1-6; 2 Tesaloniceni 2:13-14; Fapte 26:18; Ezechiel 36:26-27; Deuteronom 30:6; Psalmul 110:3; Cântarea Cântărilor 1:4; 2 Timotei 1:9; Tit 3:4-5; Efeseni 1:19-20; 2:4-5, 8-9; Romani 8.7; 9:11; 1 Corinteni 2:14; Ioan 5:25; 6:37; Ezechiel 36:27; Ioan 6:37, 44; 16:13-14; Fapte 11:18,21; 13:48; 2 Tim. 2:24-25; Filip. 1:29; 1 Cor. 1:26-31; 4:7; 15:10; Rom. 11:36; Gal. 3:5;

Distinctiva 5: Păstrarea sfinților de către Dumnezeu (Perseverența sfinților)

Toţi credincioşii adevăraţi perseverează până la sfârşit. Aceia pe care Dumnezeu i-a acceptat în Hristos şi i-a sfinţit prin Duhul Său nu vor cădea niciodată din starea de har, ci vor persevera până la sfârşit. Credincioşii pot să cadă în păcat prin neglijenţă şi ispitire, prin care ei pot întrista pe Duhul Sfânt, afectându-şi harul şi liniştea şi aducând ocară asupra cauzei lui Hristos şi judecată temporară asupra lor înşişi; cu toate acestea, ei vor fi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuire.

Ioan 10:28-29; 1 Petru 1:5; 2 Petru 1:5-12; 1 Corinteni 11:32; 2 Corinteni 1:11; 4:7-16; 1 Ioan 2:19-25; Filipeni 1:3-6; 2:12-13; Romani 8:31-36; 9:16; 2 Timotei 2:19; Efeseni 1:5-11, 14; Apocalipsa 13:8; Matei 24:22,24; Evrei 6:16-20; Ieremia 31:33-34; 32:40;

V. DESPRE BISERICĂ

Noi credem și mărturisim că există o singură Biserică, un singur Trup al lui Hristos, format din oameni născuți din nou/regenerați prin pocăința și credința în Domnul Isus Hristos. Această biserică există prin multe biserici locale în întreaga lume.

Noi credem că biserica locală este adunarea oamenilor regenerați și botezați pe baza unei mărturii credibile. Biserica locală nu este o clădire, o instituție sau o organizație.

Noi credem că a fi creștin înseamnă a fi misionar. Cele două cuvinte sunt sinonime și inseparabile. Toți creștinii, fără excepție, au privilegiul și responsabilitatea de a răspândi cunoașterea și adevărul Evangheliei fiecărui grup de oameni din întreaga lume.

Biserica locală este guvernată de prezbiteri și diaconi, pe care membrii îi primesc și îi cinstesc ca și daruri din partea lui Dumnezeu.

Rom. 12:5, 1 Corinteni 12:13, 20, Efeseni 2:11-22; 4:4-6, Coloseni 3:15; 1 Corinteni 1.2; Galateni 1:2; Coloseni 1:24, Evrei 12:23, Petru 5:5, 1 Ioan 2:12-14, 1 Timotei 5:1-2, Apocalipsa 7:9-10 Matei 5:13-16; 26:13; 28:18-20, Marcu 16:15, Fapte 4:20; 15:20, Coloseni 1:6 Fapte 20:28; Efeseni 4:11-12; 1 Timotei 5:17-18; Evrei 13:17; 1 Petru 5:1-4;

VI. SACRAMENTELE BISERICII

Noi credem și mărturisim că sunt două sacramente ale bisericii. Primul constă în botezul în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh iar ce-a de-a doua este Cina Domnului.

 

Botezul în apă

Botezul în apă este doar pentru aceia care au primit beneficiile mântuitoare ale lui Hristos prin nașterea din nou realizată de Duhul Sfânt. În ascultare față de porunca lui Hristos și ca o mărturie față de Dumnezeu, față de biserică, față de sine și față de lume, credincioșii sunt botezați prin scufundare în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

Botezul în apă este o demonstrare vizuală și simbolică a unirii spirituale a credinciosului cu Hristos, în moartea și învierea Sa. De asemenea, botezul în apă semnifică în mod limpede că viața din trecut a fost dată morții și că omul este eliberat de domnia lui Satan, a păcatului și a morții.

Matei 28:18-20; Marcu 16:16; Fapte 2:38; Galateni 3:27; Coloseni 2:12; Romani 6:1-4; Efeseni 4:5; 1 Petru 3:21;

Cina Domnului

La fel ca și la botezul în apă, participarea la Cina Domnului este doar pentru aceia care au primit beneficiile mântuitoare ale lui Hristos prin nașterea din nou realizată de Duhul Sfânt.

Aceastt sacrament simbolizează frângerea trupului și vărsarea sângelui lui Hristos în locul nostru și trebuie repetată de-a lungul vieții de creștin.

Participând la Cina Domnului cu credință și într-o atitudine de cercetare de sine, ne amintim și mărturisim moartea lui Hristos până va veni El, primim hrană spirituală pentru sufletele noastre și mărturisim unitatea noastră cu ceilalți membri din trupul Lui.

Matei 26:26-30; Marcu 14:22-28; Luca 22:14-23; Ioan 6:35, 47-58; Fapte 2:41-42; 1 Corinteni 10:16-17; 11:17-34;

 

VII. LUCRURILE DE PE URMĂ

Noi credem și mărtrurisim A Doua Venire a Domnului Isus Hristos -personală și vizibilă- și  instaurarea Împărăției Sale pe pământ. Noi credem în învierea în trup a tuturor oamenilor, în Judecata finală, în suferința eternă a celor păcătoși și în bucuria eternă a celor drepți de-a fi în prezența Domnului pentru totdeauna.

Matei 16:27; Marcu 14:62; Ioan 14:3; Fapte 1:11; Filipeni 3:20; 1 Tesaloniceni 4:15; 2 Timotei 4:1; Titus 2:13; 1 Corinteni 4:5; 15; 2 Tesaloniceni 1:7–10; Apocalipsa 20:4–6,11–15