Mărturisirea de Credință a Bisericii Baptiste Reformate Koinonia 29

„Să ne ținem neclintit de mărturisirea speranței noastre, căci credincios este Cel Ce a promis!” (Evrei 10:23)


Prefață

În această Mărturisire de Credință sunt sumarizate adevărurile pe care le prețuim, pe care le predicăm și despre care credem că sunt așa cum le prezintă Biblia.

În unitate cu Biserica creștină istorică, noi credem și afirmăm Crezul Apostolic (sec. al II-lea), Crezul Niceean (325 d.Hr.) și Crezul Calcedonian (451 d.Hr.), precum și Mărturisirea de Credință Baptistă de la Londra din 1689.

Pe lângă aceste formulări doctrinare istorice, ne situăm în tradiția Evanghelică, Reformată și Baptistă.

De asemenea, afirmăm Mărturisirea de la Nashville despre sexualitatea umană (2017, https://cbmw.org/nashville-statement/).

Doctrinele fundamentale

Doctrinele fundamentale ale acestei Mărturisiri reprezintă ceea ce noi credem a fi elementele de bază ale învățăturii Scripturii care nu sunt negociabile. Prin urmare, ne așteptăm de la toți membrii bisericii să le afirme.

Distinctivele teologice

Distinctivele teologice ale acestei Mărturisiri reflectă ceea ce diferențiază Biserica Baptistă Reformată Koinonia29 de alte biserici care în mod normal afirmă doctrinele fundamentale. Aceste distinctive modelează forma în care Biserica Koinonia29 este condusă și direcția în care merge. Nu ne așteptăm de la membri să îmbrățișeze aceste distinctive, cu excepția prezbiterilor, dar ei trebuie să fie conștienți că acestea vor fi susținute în toate lucrările bisericii și că nu li se permite să învețe contrar acestora.

I. DESPRE DUMNEZEU

Trinitatea

Noi credem și mărturisim un singur Dumnezeu, viu și adevărat, veșnic existent și de o singură esență dar în trei Persoane distincte: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt. Fiecare Persoană este pe deplin Dumnezeu și în același timp este un singur Dumnezeu.

1. Dumnezeu Tatăl

Noi credem în Dumnezeu-Tatăl, Care este un duh infinit și personal, perfect în sfințenie, putere și dragoste. Noi credem că El cunoaște dinainte și în mod infailibil tot ce se va întâmpla, că este implicat în Creația Sa cu milă și bunătate, că aude și răspunde la rugăciuni și că Îi salvează de la păcat și moarte pe toți aceia care vin la El prin Isus Hristos.

Deuteronom 6:4; Ieremia 10:10; 1 Corinteni 8:4,6; 1 Tesaloniceni 1:9; Luca 10:21,22; Matei 23:9; Ioan 3:16; 6:27; Romani 1:7; 1 Timotei 1:1; 2:5,6; 1 Petru 1:3;

2. Dumnezeu Fiul

Noi credem în Isus Hristos, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, zămislit de la Duhul Sfânt. Noi credem în nașterea Sa din fecioară, în viața Sa fără de păcat, în minunile și învățăturile Lui. Noi credem în moartea Lui ispășitoare și substitutivă, în învierea Lui trupească din morți, în înălțarea Lui la cer, în mijlocirea Lui continuă pentru poporul Lui și în A Doua Lui Venire personală și vizibilă.

3. Dumnezeu Duhul Sfânt

Noi credem în Duhul Sfânt, Care vine de la Tatăl și de la Fiul și Care este Duhul lui Dumnezeu și Duhul lui Hristos, pe deplin divin și vrednic de toată onoarea și închinarea, a Treia Persoană a Trinității.

El a insuflat oamenii din vechime să scrie Scriptura și, prin iluminare, El îi face capabili pe oameni să înţeleagă adevărul ei.

El Îl înalţă pe Isus Hristos.

El convinge oamenii de păcat, dreptate şi judecată. El cheamă pe oameni la Mântuitorul şi realizează regenerarea/ nașterea din nou. La momentul regenerării, El botează pe fiecare credincios în Trupul lui Hristos.

El cultivă caracterul creştin, mângâie pe cei credincioşi şi le dă daruri spirituale prin care ei slujesc pe Dumnezeu în biserica Sa.

El pecetluieşte pe credincios până în ziua răscumpărării finale. Prezenţa Sa în creştin este garanţia că Dumnezeu îl va duce pe credincios la plinătatea staturii sale în Hristos.

El îl luminează şi îl împuternicește pe credincios şi biserica Sa pentru închinare, evanghelizare, misiune şi pentru toată lucrarea de slujire.

Geneza 1:2; Judecători 14:6; Iov 26:13; Psalmii 51:11; 139:7; Isaia 61:1-3; Ioel 2:28-32; Matei 1:18; 3:16; 4:1; 12:28-32; 28:19; Marcu 1:10,12; Luca 1:35; 4:1,18-19; 11:13; 12:12; 24:49; Ioan 4:24; 14:16-17,26; 15:26; 16:7-14; Faptele Apostolilor 1:8; 2:1-4,38; 4:31; 5:3; 6:3; 7:55; 8:17,39; 10:44; 13:2; 15:28; 16:6; 19:1-6;

II. DESPRE SFINTELE SCRIPTURI

Noi credem și mărturisim că Sfintele Scripturi (Biblia), care conțin Vechiul și Noul Testament, adică cele 66 de cărți, sunt literalmente Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu și fără greșeală în manuscrisele originale. Scripturile sunt clare, indispensabile și suficiente. Din acest motiv, Biblia este autoritatea noastră supremă și finală pentru viață și credință.

2 Timotei 3:15-17; 2 Petru 1:19-21; 3:16; 1 Petru 1:23-25; Romani 15.4; Luca 16:29; Efeseni 2:20; Psalmul 19:7-11; Evrei 1:1-2a; Luca 1:1-4;

III. DESPRE OM

Noi credem și mărturisim că întreaga umanitate –bărbați și femei- este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, posedând demnitate și valoare intrinsecă și care, la început, a fost fără de păcat.

Prin ispitirea lui Satan, umanitatea a încălcat porunca lui Dumnezeu și a căzut din starea ei inițială de sfințenie și dreptate. Prin urmare, toți oamenii (și întreaga Creație) se nasc cu o natură păcătoasă și sunt păcătoși prin alegere. De aceea, toți sunt vrednici de condamnarea dreaptă a lui Dumnezeu, care înseamnă moarte fizică, spirituală și eternă, adică separarea de Dumnezeu într-un loc real numit iadul. Prin urmare, toți oamenii au nevoie de răscumpărare/mântuire.

Geneza 1:26-27; 2:7; 3:1-7, 22-24; Eclesiastul 12:7; Matei 10:28; Iacov 3:9; Romani 1:32; 3:9-18; 5:12-15; 11:32-34; 2 Corinteni 11:3; Psalmul 51:4-5;

Distinctiva 1: Corupția radicală a omului (Depravarea totală)

Noi credem şi mărturisim că, în urma păcatului comis de Adam și Eva prin încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, omul şi-a pierdut starea de nevinovăţie, căzând sub blestemul morţii spirituale şi fizice (Gen. 3:1-19) și este depravat total (Rom. 7.18; Is. 1.5-6; 64:6) și corupt în mod radical de păcat, la nivelul duhului și al inimii (Tit. 1.15-16; Rom. 1.28-31; Mat. 15.19), al voinței (In. 8.34; Rom. 6.6; 7.14; Tit 3.3;), al afecțiunilor (Rom. 1.24-27; Ef. 2.3; Prov. 21.10; In. 8.44) si al trupului. Prin urmare, omul este incapabil să aleagă sau să facă ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu (Rom. 8.7-8; 1 Cor. 2.14), dacă nu intervine harul divin.

În sine însuşi, omul nu are puterea de a se mântui singur pentru că este mort d.p.d.v. spiritual pentru totdeauna (Efeseni 2:1-9).

Omul nu-L va căuta niciodată din propria iniţiativă pe Dumnezeu (Rom. 3:11). El este, din natură, sclav/rob al păcatului (Rom. 6:17), iar împlinirea voii lui Dumnezeu este pentru el o nebunie (1 Cor.1:18; 2:14); inima îi este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (Ier. 17:9), îndreptată numai spre rău (Gen. 6:5; 8.21).

Singurul Om, Omul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat şi născut din fecioara Maria, însărcinată de la Duhul Sfânt, nu a moştenit natura adamică păcătoasă (Luca 1:35, Evr. 4.15; 7.26), dar a purtat păcatul pentru cei care cred și se pocăiesc în trupul Său pe cruce când a fost răstignit (Ioan 1:29; 1 Cor.15:3; 2 Cor.5:21, 1 Petru 2.24).

Noi credem că toţi oamenii, ca sămânţă, au fost în Adam, de aceea natura adamică coruptă de păcat a fost transmisă tuturor oamenilor, în fiecare generaţie (Rom. 5.12). Din cauza originii adamice, toţi oamenii sunt născuți morți în păcat și sunt păcătoşi prin natură, prin alegere şi prin declaraţie divină (Psalm 14: 1-3; Ier.17:9; Rom. 3:9-18,23; 5:10-12).

Prin urmare, omul nu se poate mântui singur, ci numai prin actul suveran al răscumpărării prin credinţa în jertfa ispăşitoare a Domnului Isus Cristos. (Ioan 6:44; F. Ap. 13:48; Efes. 2:1-9; 1 Tim. 2:13-14; 2 Tim. 2:25; 2 Petru 1:1; Ioan 1 :8).

Distinctiva 2: Complementarianism

Noi credem că atât bărbații cât și femeile au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și au parte de privilegiile și de responsabilitățile care derivă din purtarea chipului Său.

Pentru sănătatea și lucrarea bisericii este nevoie atât de bărbați cât și de femei. Bărbații și femeile evlavioși/oase ar trebui să fie parteneri vizibili în viața comună a bisericii, folosind darurile lor diverse pentru binele trupului.

Cu toate acestea, rolul/funcția de prezbiter este rezervată doar bărbaților calificați (conform 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1.7-9). Prezbiterii sunt responsabili în mod distinct pentru supravegherea bisericii (1 Tim. 5:17; Titus 1:7; 1 Pet. 5:1-2) și pentru predicarea Cuvântului (1 Tim. 3:2; 2 Tim. 4:2; Titus 1:9).

Aceasta nu diminuează importanța și influența femeilor în biserică. Ajutorul indispensabil, pe care femeile au fost create să-l ofere, ar trebui folosit în toate felurile în rolurile/funcțiile din biserică, cu excepția celor rezervate bărbaților calificați.

Femeile nu trebuie să se supună conducerii și autorității tuturor bărbaților din biserică.

Femeile căsătorite trebuie să fie supuse autorității biblice a soților lor, la fel cum biserica este supusă autorității lui Hristos (Efeseni 5.22-24; 1 Petru 3.1-7). Supunerea biblică nu înseamnă subordonare sau inegalitate, după cum se poate vedea și în supunerea Fiului față de Tatăl (Filipeni 2:1-11).

Complementarianismul, practicat corect, va duce la înflorirea vizibilă a ambelor sexe.

Condamnăm puternic orice perspectivă biblică deformată care contribuie la convingerea că masculinitatea și feminitatea biblică include sau permite practici ca și marginalizarea, subjugarea, intimidarea, neglijarea și orice altă formă de abuz.

Toți bărbații și toate femeile au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fie că sunt căsătoriți, fie că sunt necăsătoriți. Pentru a fi participanți importanți în viața comună a bisericii, bărbații și femeile nu trebuie să fie căsătoriți.

Bărbații necăsătoriți nu au dreptul la niciun fel de autoritate asupra femeilor necăsătorite. Modul în care își iubesc și slujesc surorile, nu ar trebui să fie făcut prin tratare cu dispreț, victimizare sau prin forță, ci prin dragoste frățească.

Geneza 1:27-28; 2:18-25; Matei 19:4; Marcu 10:6; Luca 8:1-3; 1 Corinteni 11:2-16, 14:33-35; Efeseni 5:22-33; Coloseni 3:18-19; 1 Timotei 2:8-15; Titus 2:3-5; 1 Petru 3:1-7; Rom. 16:1-2;

IV. DESPRE MÂNTUIRE

Noi credem și mărturisim că salvarea (mântuirea) este doar prin har, doar prin credință și doar prin Hristos.

Noi credem că, în urma morții universale din cauza păcatului, nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu este născut din nou. Noi credem că salvarea (mântuirea) este posibilă doar prin har, doar prin pocăința față de păcat și față de faptele moarte și doar prin credința în sângele vărsat al lui Isus Hristos. Noi credem că toți aceia care Îl primesc, doar prin credință, pe Domnul Isus Hristos, sunt declarați drepți (îndreptățiți/justificați) de către Dumnezeu și devin astfel copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 3.3,5; Rom. 5.1-2; Efeseni 2:8-9; Evrei 6.1; Ioan 1:12-13

Despre îndreptățire/justificare

Noi credem că justificarea/îndreptățirea este marea binecuvântare a Evangheliei pe care Hristos o asigură celor ce cred în El. Justificarea include iertarea păcatelor și promisiunea vieții veșnice în baza principiilor dreptăţii lui Dumnezeu.

Justificarea este aplicată doar pe baza credinței în sângele Răscumpărătorului. Prin urmare, nicio faptă bună pe care noi o facem nu se ia în considerare.

În virtutea credinței, dreptatea/neprihănirea perfectă a lui Hristos ne este imputată/transferată nouă în mod gratuit de către Însuși Dumnezeu.

Justificarea aduce pe cel credincios într-o relaţie de pace şi acceptare faţă de Dumnezeu și ne asigură orice altă binecuvântare necesară aici pe pământ și în eternitate.

Romani 3:21-30; 5:1-2; 8:1; 2 Corinteni 5.17-20; Galateni 2:16-20; 1 Corinteni 1:18,30; 6:19-20; 15:10; Galateni 3:13; 5:22-25; 6:15; Efeseni 1:7; 2:8-22; 4:11-16;

Despre regenerare/ naștere din nou

Pocăinţa şi credinţa sunt experienţe inseparabile ale harului. Noi credem că Biblia învață că regenerarea, numită și naștere din nou, este actul lui Dumnezeu prin care Duhul Sfânt dă omului o natură nouă și viață spirituală, neposedate anterior, și astfel omul devine o făptură nouă în Hristos. Minții îi este dată o dispoziție sfântă și o dorință nouă de a-L sluji pe Dumnezeu, puterea păcatului este frântă iar inima este transformată de la dragostea față de păcat și de sine la dragostea față de Dumnezeu și sfințenie.

Ioan 6.63; Fapte 11.18; 16.14; 18:27; Romani 6:1-18; Galateni 2.20; Efeseni 2:1-5; Col. 2:13; 2 Corinteni 5:17; 1 Petru 1.22;

Despre sfințire

Noi credem că sfințirea (numită și „sanctificare”) este procesul prin care, conform voii lui Dumnezeu, noi suntem făcuți părtași sfințeniei Lui. Credem că este o lucrare progresivă, începută în momentul nașterii din nou (regenerării) și continuată în inima și întreaga viață a credinciosului, prin prezența și puterea Duhului Sfânt, Cel Care pecetluiește și Care mângâie, prin folosirea mijloacelor harului, în mod special Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, părtășia cu ceilalți sfinți, cercetarea și lepădarea de sine și veghea. Realitatea sfințirii (sanctificării) din viața credindiciosului este evidența solidă a îndreptățirii (justificării) lui prin credință.

Rom. 12:2; 2 Corinteni 3:18; Filipeni 1:6; 2:12-13; 3:12-14; 1 Petru 2:2; 2 Petru 1;3; 3:18; Evrei 12:2;

Despre glorificare

Glorificarea reprezintă punctul culminant al mântuirii şi este starea finală binecuvântată în care se va afla cel răscumpărat pe vecie.

Rom. 8:28-30; Filip. 1.6; Evr. 10.14; Efeseni 5.26-27; Apocalipsa 21;

Distinctiva 3: Alegerea suverană a lui Dumnezeu (Alegerea necondiționată)

Noi credem şi mărturisim că alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu prin care, înainte de întemeierea lumii, El a pus deoparte pe cei pe care i-a chemat, i-a regenerat, i-a mântuit şi i-a sfinţit în Isus Cristos (Rom. 8:28-30; Efes. 1 :4-11; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1 :1-2). Baza alegerii lui Dumnezeu este buna plăcere a voii Sale (Efes. 1:4-11; Rom. 9:6-23). Invitaţia pentru mântuire este adresată însă tuturor oamenilor. Noi credem şi mărturisim că alegerea suverană a lui Dumnezeu nu elimină responsabilitatea credincioşilor de a-i evangheliza pe cei pierduţi. Dimpotrivă, Dumnezeu le-a dat credincioşilor responsabilitatea să evanghelizeze, aceasta slujind la mântuirea celor ce cred în jertfa Domnului Isus şi ca mărturie împotriva celor ce-L resping pe Domnul Isus Cristos. Pentru a fi mântuit, omul are responsabilitatea de a crede în jertfa Domnului Isus Cristos. Dumnezeu a hotărât ca păcătoşii să fie mântuiţi prin vestirea Evangheliei (Rom. 10:13-17). Domnul Isus apredicat Evanghelia (Mat. 4:23; 9:35) şi le-a poruncit ucenicilor să facă la fel (Mat. 28:19-20).

Distinctiva 4: Chemarea eficientă a Duhului (Harul irezistibil)

Pe aceia pe care Dumnezeu i-a ales pentru viață veșnică, Îi este plăcut ca la vremea cuvenită și stabilită de El, să îi cheme în mod eficient prin Cuvântul Său și prin lucrarea Duhului Sfânt. El îi cheamă pe aceștia din acea stare de păcat și moarte în care ei se găsesc în mod natural, aducându-i la har și la mântuire prin Domnul Isus Hristos. El le iluminează spiritual mințile întru mântuirea lor pentru a înțelege lucrurile lui Dumnezeu. El le îndepărtează inimile de piatră și le dă în loc inimi de carne. El le reînnoiește voința, și, prin puterea Sa nemărginită, îi determină să facă binele. El îi atrage în mod eficient la Domnul Isus Hristos, totuși într-o modalitate în care ei sunt complet liberi, întrucât ei își doresc acest lucru, deoarece harul Său i-a făcut să dorească.

Această chemare eficientă izvorăște doar din harul special și gratuit al lui Dumnezeu, nu datorită vreunui merit văzut mai dinainte în om sau a vreunei puteri sau acțiuni a omului, întrucât noi toți suntem pasivi în starea de păcat, suntem morți în păcatele și fărădelegile noastre până în clipa când suntem făcuți vii și reînnoiți prin Duhul Sfânt. Doar prin aceasta (regenerarea) noi suntem făcuți capabili să răspundem acestei chemări și să îmbrățișăm harul oferit și conținut în ea, această putere nefiind cu nimic mai prejuos decât puterea care L-a înviat pe Domnul Hristos din morți.

Romani 8:29-30; 9:22-24; 11:7; Efeseni 1:10-11, 17-19; 2:1-6; 2 Tesaloniceni 2:13-14; Fapte 26:18; Ezechiel 36:26-27; Deuteronom 30:6; Psalmul 110:3; Cântarea Cântărilor 1:4; 2 Timotei 1:9; Tit 3:4-5; Efeseni 1:19-20; 2:4-5, 8-9; Romani 8.7; 9:11; 1 Corinteni 2:14; Ioan 5:25; 6:37; Ezechiel 36:27; Ioan 6:37, 44; 16:13-14; Fapte 11:18,21; 13:48; 2 Tim. 2:24-25; Filip. 1:29; 1 Cor. 1:26-31; 4:7; 15:10; Rom. 11:36; Gal. 3:5;

Distinctiva 5: Păstrarea sfinților de către Dumnezeu (Perseverența sfinților)

Toţi credincioşii adevăraţi perseverează până la sfârşit. Aceia pe care Dumnezeu i-a acceptat în Hristos şi i-a sfinţit prin Duhul Său nu vor cădea niciodată din starea de har, ci vor persevera până la sfârşit. Credincioşii pot să cadă în păcat prin neglijenţă şi ispitire, prin care ei pot întrista pe Duhul Sfânt, afectându-şi harul şi liniştea şi aducând ocară asupra cauzei lui Hristos şi judecată temporară asupra lor înşişi; cu toate acestea, ei vor fi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuire.

Ioan 10:28-29; 1 Petru 1:5; 2 Petru 1:5-12; 1 Corinteni 11:32; 2 Corinteni 1:11; 4:7-16; 1 Ioan 2:19-25; Filipeni 1:3-6; 2:12-13; Romani 8:31-36; 9:16; 2 Timotei 2:19; Efeseni 1:5-11, 14; Apocalipsa 13:8; Matei 24:22,24; Evrei 6:16-20; Ieremia 31:33-34; 32:40;

V. DESPRE BISERICĂ

Noi credem și mărturisim că există o singură Biserică, un singur Trup al lui Hristos, format din oameni născuți din nou/regenerați prin pocăința și credința în Domnul Isus Hristos. Această biserică există prin multe biserici locale în întreaga lume.

Noi credem că biserica locală este adunarea oamenilor regenerați și botezați pe baza unei mărturii credibile. Biserica locală nu este o clădire, o instituție sau o organizație.

Noi credem că a fi creștin înseamnă a fi misionar. Cele două cuvinte sunt sinonime și inseparabile. Toți creștinii, fără excepție, au privilegiul și responsabilitatea de a răspândi cunoașterea și adevărul Evangheliei fiecărui grup de oameni din întreaga lume.

Biserica locală este guvernată de prezbiteri și diaconi, pe care membrii îi primesc și îi cinstesc ca și daruri din partea lui Dumnezeu.

Rom. 12:5, 1 Corinteni 12:13, 20, Efeseni 2:11-22; 4:4-6, Coloseni 3:15; 1 Corinteni 1.2; Galateni 1:2; Coloseni 1:24, Evrei 12:23, Petru 5:5, 1 Ioan 2:12-14, 1 Timotei 5:1-2, Apocalipsa 7:9-10 Matei 5:13-16; 26:13; 28:18-20, Marcu 16:15, Fapte 4:20; 15:20, Coloseni 1:6 Fapte 20:28; Efeseni 4:11-12; 1 Timotei 5:17-18; Evrei 13:17; 1 Petru 5:1-4;;

VI. SACRAMENTELE BISERICII

Noi credem și mărturisim că sunt două sacramente ale bisericii. Primul constă în botezul în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh iar ce-a de-a doua este Cina Domnului.

Botezul în apă

Botezul în apă este doar pentru aceia care au primit beneficiile mântuitoare ale lui Hristos prin nașterea din nou realizată de Duhul Sfânt. În ascultare față de porunca lui Hristos și ca o mărturie față de Dumnezeu, față de biserică, față de sine și față de lume, credincioșii sunt botezați prin scufundare în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

Botezul în apă este o demonstrare vizuală și simbolică a unirii spirituale a credinciosului cu Hristos, în moartea și învierea Sa. De asemenea, botezul în apă semnifică în mod limpede că viața din trecut a fost dată morții și că omul este eliberat de domnia lui Satan, a păcatului și a morții.

Matei 28:18-20; Marcu 16:16; Fapte 2:38; Galateni 3:27; Coloseni 2:12; Romani 6:1-4; Efeseni 4:5; 1 Petru 3:21;;

Cina Domnului

La fel ca și la botezul în apă, participarea la Cina Domnului este doar pentru aceia care au primit beneficiile mântuitoare ale lui Hristos prin nașterea din nou realizată de Duhul Sfânt.

Acest sacrament simbolizează frângerea trupului și vărsarea sângelui lui Hristos în locul nostru și trebuie repetată de-a lungul vieții de creștin.

Participând la Cina Domnului cu credință și într-o atitudine de cercetare de sine, ne amintim și mărturisim moartea lui Hristos până va veni El, primim hrană spirituală pentru sufletele noastre și mărturisim unitatea noastră cu ceilalți membri din trupul Lui.

Matei 26:26-30; Marcu 14:22-28; Luca 22:14-23; Ioan 6:35, 47-58; Fapte 2:41-42; 1 Corinteni 10:16-17; 11:17-34;

VII. LUCRURILE DE PE URMĂ

Noi credem și mărtrurisim A Doua Venire a Domnului Isus Hristos -personală și vizibilă- și instaurarea Împărăției Sale pe pământ. Noi credem în învierea în trup a tuturor oamenilor, în Judecata finală, în suferința eternă a celor păcătoși și în bucuria eternă a celor drepți de-a fi în prezența Domnului pentru totdeauna.

Matei 16:27; Marcu 14:62; Ioan 14:3; Fapte 1:11; Filipeni 3:20; 1 Tesaloniceni 4:15; 2 Timotei 4:1; Titus 2:13; 1 Corinteni 4:5; 15; 2 Tesaloniceni 1:7–10; Apocalipsa 20:4–6,11–15;

LEGĂMÂNTUL

BISERICII BAPTISTE REFORMATE KOINONIA 29

Fiind aduşi, aşa cum credem, prin harul divin la pocăință şi la credința în Domnul Isus Hristos2Tim. 2:25, și la a ne dedica pe noi înşine LuiRom.6.13, şi fiind botezaţi în baza mărturiei noastre de credinţă, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului SfântMat. 28:19, acum, încrezându-ne în ajutorul Lui plin de har, ne înnoim legământul nostru reciproc în mod solemn şi cu bucurie.

Vom lucra şi ne vom ruga pentru unitatea Duhului prin legătura păciiEfs. 4:3.

Vom trăi împreună în dragoste frăţeascăRom.12:10, aşa cum se cuvine membrilor Bisericii creştineEfs. 5:3, vom practica o grijă iubitoare și o veghere unii asupra altoraEvr. 10:23 şi ne vom mustra cu credincioşie după cum o cere nevoiaLc.17:3.

Nu vom părăsi adunarea noastră împreunăEvr.10:23, nici nu vom neglija să ne rugăm pentru noi și pentru ceilalți membriiIac.5:16.

Ne vom strădui să îi creştem în mustrarea şi învăţătura Domnului pe aceia din familiile noastre care, pentru orice vreme, se află în grija noastrăEf.6:4 şi, printr-un exemplu curat şi de iubire2 Pt.3:1-2, vom căuta mântuirea familiei noastre şi a apropiaților noştri1Tim.5:8.

Ne vom bucura de bucuriile fiecăruiaRom 12:15 şi ne vom strădui cu blândeţe şi compasiune să ne purtăm poverile şi întristările unii altoraGal.6:2.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom căuta să trăim cu grijă în această lume, împotrivindu-ne nesfinţirii şi poftelor lumeşti1Pt. 1:14-16 şi amintindu-ne că, după cum am fost îngropaţi în mod voluntar prin botez şi înviaţi din nou din mormântul simbolic, tot aşa avem asupra noastră un privilegiu și o obligaţie specială să trăim acum o viaţă nouă şi sfântăRom.6:1-14.

Vom lucra împreună și cu credincioşie pentru înaintarea lucrării Evangheliei în această biserică1Cor.15:58, prin aceea că vom susţine închinarea, sacramentele, disciplina şi doctrinele ei1 Tim. 6:3-5. Vom testa învățătura dată de către prezbiteri pe baza Scripturii și a Mărturisirii de Credință a bisericii noastreGal.1.6-9.

Vom contribui cu bucurie şi în mod regulat la susţinerea materială a slujirii, la acoperirea cheltuielilor bisericii2 Cor. 9, la ajutorarea celor săraci, orfani și văduveGal.2:10; Iac. 1.27 şi la răspândirea Evangheliei la toate popoareleRom.15:25-27.

Când ne mutăm din acest loc, ne vom alătura, cât de curând este posibil, unei alte biserici, unde vom duce cu noi spiritul acestui Legământ şi principiile Cuvântului lui DumnezeuEvr. 10:25.

Fie ca harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu noi cu toţi 2 Cor. 13:13.

Amin

CONSTITUȚIA

Bisericii Baptiste Reformate Koinonia 29

Adoptată de prezbiterii bisericii în 22 martie 2018 și de către membrii bisericii în 6 mai 2018

„Toate să se facă așa cum se cuvine și în ordine.” (1 Corinteni 14:40)

PREAMBUL

Întrucât I-a fost plăcut Dumnezeului Atotputernic ca, prin Duhul Său Sfânt, să cheme anumiți slujitori ai Săi ca să se unească în iarna anilor 2015-2016 în adunarea cu numele Biserica Koinonia 29, pentru închinare față de Dumnezeu şi răspândirea Evangheliei lui Isus Hristos, iar El a sprijinit și a prosperat această lucrare până în această zi;

Și noi, prezbiterii acestei biserici, cercetând Scriptura sub călăuzirea Duhului Sfânt, am recunoscut nevoia de a ne aduna pentru a ne conforma mai îndeaproape voii Sale pentru Biserică în aceste vremuri şi pentru a ne pregăti pentru a lucra mai mult în Numele Lui;

Așadar, noi, prezbiterii și membrii Bisericii Baptiste Reformate Koinonia 29, prin această Constituție ne organizăm (1 Corinteni 14:40) în conformitate cu Ordonanța nr. 26 cu privire la Asociații şi Fundații din România şi adoptăm această Constituție ca fiind actul nostru legal care ne guvernează, care trebuie interpretat întotdeauna că el reflectă caracterul lui Isus Hristos și Îi aduce glorie, după cum este revelat în Sfânta Scriptură şi sumarizat în Mărturisirea de Credinţă (adoptată în 22 martie 2018) şi Legământul Bisericii (adoptat în 22 martie 2018).

Articolul 1 – Numele

Numele acestei biserici este: Biserica Baptistă Reformată Koinonia29

Articolul 2 – Scopul

Această biserică există prin harul lui Dumnezeu, spre gloria lui Dumnezeu, ceea ce va fi scopul final al tuturor activităților ei.

„A Lui să fie gloria în Biserică şi în Cristos Isus, în toate generaţiile, în vecii vecilor!” (Efeseni 3.21)

Această biserică Îl glorifică pe Dumnezeu, iubindu-L şi ascultând de poruncile Lui prin:

  • Închinarea înaintea Lui (Filip. 3:3; Ex. 20:5; Evr. 12:28);
  • Echiparea sfinților prin învățarea și studiul Bibliei (Ef. 4:11-13);
  • Proclamarea Evangheliei lui Isus Hristos prin predicare și evanghelizare personală și colectivă și prin orice alte mijloace care sunt în concordanță cu învățăturile Sfintei Scripturi (Marcu 16:15);
  • Încurajarea, susținerea și participarea în lucrarea misionară/evanghelistică locală, națională și internațională (Fapte 1:8; Matei 28:18-20);
  • Administrarea sacramentelor: Botezul și Cina Domnului (Matei 28:18-20; 1 Corinteni 11:17-34);
  • Încurajarea părtășiei biblice între credincioși (Evrei 10:23-25);
  • Slujirea altor persoane, familii și biserici prin acoperirea nevoilor fizice, emoționale și spirituale în Numele lui Isus Hristos (Galateni 6.10; 2 Corinteni 9);
  • Chemarea bisericilor înrudite la credincioșie biblică și puritate prin instruire și încurajare cu privire la natura bisericii locale (1 Cornteni 4:17; 7:17; 14:33; 2 Corinteni 9:2);

Articolul 3 – Membralitatea

Partea 1. Calificarea pentru statutul de membru

Pentru a se califica pentru statutul de membru în această biserică, o persoană trebuie să creadă în Isus Hristos (Col. 1:2), să ofere dovada mântuirii (Luca 3:8; Fapte 26:20), să fie botezată în ascultare de Hristos (Mat. 28:18-20), în urma nașterii din nou/regenerării (Rom. 6.1-4) și să creadă, din toată inima, în credința creștină, așa cum este ea revelată în Biblie (Evr. 10:23).

Fiecare membru trebuie să fie de acord să se supună întregii învățături a Scripturii (1 Tes. 2:13; 2 Tes. 3:14), mai ales așa cum este ea sumarizată în Mărturisirea de Credință, secțiunea Doctrine fundamentale (adoptată în 22 martie 2018), și trebuie să promită să împlinească angajamentele exprimate în Legământul Bisericii (adoptat în 22 martie 2018) (Filip. 2:1-5; Evr. 10:23-25).

Prezbiterii vor fi responsabili pentru a stabili dacă o persoană se califică sau nu pentru statutul de membru (1 Tim. 5:22; Evr. 13:17, 1 Pt. 5.1-5). În acest sens, ei se pot bizui pe mărturia de credință a persoanei respective (Fapte 2:41; 8.37; 18:8) sau pe alte dovezi, așa cum vor considera de cuviință.

Partea 2. Admiterea Membrilor în Biserică

Pentru a fi admiși ca membri ai bisericii, persoanele care solicită acest lucru trebuie să (1) fie acceptați de prezbiteri în urma interviului și (2) să fie votați printr-un vot aprobator de 60% din membri și (3) declarați în mod public (2 Cor. 8:19; Fapte 14:23) cu ocazia oricărei întâlniri regulate (sau speciale) a membrilor bisericii. Din acel moment trebuie să își retragă membralitatea din alte biserici.

Partea 3. Privilegiile și Responsabilitățile Membrilor

În acord cu privilegiile și responsabilitățile enumerate în Legământul Bisericii, fiecare membru va avea favoarea și este de așteptat să participe și să contribuie la lucrarea și viața bisericii, în acord cu călăuzirea dată de Dumnezeu, cu darurile, timpul și resursele pe care fiecare le-a primit de la El (1 Petru 4:10-11).

În mod specific, fiecare membru are următoarele privilegii și responsabilități:

  1. Să participe regulat la părtășiile bisericii (Evr. 10:23-25)
  2. Să ajute la apărarea și prezervarea Evangheliei (Gal. 1:6)
  3. Să ajute la afirmarea cetățenilor Evangheliei (1 Cor. 5:1-13; 2 Cor. 2:6-8)
  4. Să participe la întâlnirile regulate (și speciale) ale membrilor (Evr. 10:23-25)
  5. Să ajute lucrarea bisericii dăruind financiar (2 Cor. 8-9)
  6. Să ucenicizeze alți membri ai bisericii (2 Cor. 5:19b-20; Mat. 28:19)
  7. Să împărtășească Evanghelia cu cei din afară (2 Cor. 5:19b-20; Mat. 28:19)
  8. Să-și urmeze liderii (Ef. 4:12; Evr. 13:17)

Numai aceia care sunt membri în această biserică pot fi îndreptățiți să slujească în lucrările acestei biserici; cei care nu sunt membri pot să slujească ocazional, cu aprobarea prezbiterilor. Cu toate acestea, cei ce nu sunt membri pot să slujească bisericii cu scopul administrării și a consultării profesionale (ex. contabil, avocat).

Sub autoritatea lui Hristos, această adunare este guvernată de prezbiterii și membrii ei, adică condusă de prezbiteri și operată de membrii. De aceea, este privilegiul și responsabilitatea membrilor să participe la toate întâlnirile membrilor și să voteze pentru alegerea slujitorilor, să ia parte la decizii cu privire la statutul de membri și cu privire la alte aspecte, atunci când acestea sunt supuse votului (vezi mai jos).

Partea 4. Statutul de Membru Asociat

Elevii, studenții și alte persoane care locuiesc temporar sau intermitent în Oradea, care sunt membri într-o biserică evanghelică din România sau din altă țară, pot să solicite calitatea de membru asociat.

Condițiile pentru această formă de membralitate sunt identice cu cele pentru statutul de membru deplin al bisericii, după cum au fost prezentate mai sus, cu excepția faptului că ei trebuie să își păstreze calitatea de membri în bisericile de unde provin. În astfel de cazuri, se va solicita o scrisoare de recomandare din partea bisericii unde persoana în cauză este membru.

Îndatoririle și privilegiile membrilor asociați sunt aceleași ca ale celorlalți membri, cu următoarele excepții:

  1. Când aceștia sunt absenți din Oradea pentru perioade prelungite de timp, ei sunt eliberați de responsabilitatea de a participa la serviciile bisericii;
  2. Nu vor fi eligibili pentru a vota sau a fi aleși în vreo funcție, chiar dacă vor fi încurajați să participe la întâlnirile membrilor;

Încheierea statutului de membru asociat ca măsură disciplinară se va realiza la fel ca pentru ceilalți membri ai bisericii, cu excepția faptului că prezbiterii vor notifica pastorul sau prezbiterii bisericii de unde este persoana în cauză, cu privire la acest lucru. Calitatea de membru asociat va fi încheiată în mod normal imediat ce perioada de rezidență temporară în Oradea s-a încheiat.

Partea 5. Disciplinarea în Biserică

Orice membru care (1) este în mod consecvent neglijent cu privire la îndatoririle sale sau (2) care este vinovat de un comportament prin care numele Domnului Isus Hristos poate fi dezonorat, și astfel se opune binelui bisericii, se va supune mustrării din partea prezbiterilor și disciplinării de către membrii bisericii, conform cu învățăturile Domnului nostru din Matei 18:15-17 și conform cu exemplul Scripturii (1 Corinteni 5; vezi mai jos). Așadar, în mod obișnuit, disciplinarea în biserică trebuie luată în considerare după ce mustrarea individuală în privat a eșuat.

Disciplinarea în biserică poate să se facă prin (1) mustrare de către prezbiteri și de către membrii bisericii, prin (2) suspendarea de la Cina Domnului pentru o perioadă stabilită, prin (3) retragerea din slujire/ funcție și, în cele din urmă, prin (4) excomunicare (Matei 18:15-17; 2 Tesaloniceni 3:14-15; 1 Timotei 5:19-20; 1 Corinteni 5:4-5).

Scopul acestei disciplinări trebuie să fie:

  • Spre pocăința, reconcilierea și creșterea spirituală a persoanei disciplinată
    (v. Proverbe 15:5; 29:15; 1Corinteni 4:14; Efeseni 6:4; 1Timotei 3:4-5; Evrei 12:1-11; Psalmii 119:115; 141:5; Proverbe 17:10; 25:12; 27:5; Eclesiastul 7:5; Matei 7:26-27; 18:15-17; Luca 17:3; Faptele Apostolilor 2:40; 1Corinteni 5:5; Galateni 6:1-5; 2Tesaloniceni 3:6, 14-15; 1Timotei 1:20; Tit 1:13-14; Iacov 1:22)
  • Spre instruirea în dreptatea și spre binele altor creștini, servindu-le drept exemplu și pentru curăția bisericii ca întreg
    (v. Proverbe 13:20; Romani 15:14; 1Corinteni 5:11; 15:33; Coloseni 3:16; 1Tesaloniceni 5:14 [observați că aceasta este adresată întregii biserici, nu doar liderilor]; 1Timotei 5:20; Tit 1:11; Evrei 10:24-25; 1Corinteni 5:6-7; 2Corinteni 13:10; Efeseni 5:27; 2Ioan 10; Iuda 24; Apocalipsa 21:2);
  • Spre binele mărturiei noastre colective față de necreștini/lume
    (v. Proverbe 28:7; Matei 5:13-16; Ioan 13:35; Faptele Apostolilor 5:1-14; Efeseni 5:11; 1Timotei 3:7; 2Petru 2:2; 1Ioan 3:10);
  • În mod suprem, spre gloria lui Dumnezeu, prin reflectarea caracterului Său sfânt
    (v. Deuteronom 5:11; 1Împărați 11:2; 2Cronici 19:2; Ezra 6:21; Neemia 9:2; Isaia 52:11; Ezechiel 36:20; Matei 5:16; Ioan 15:8; 18:17,25; Romani 2:24; 15:5-6; 2Corinteni 6:14-7:1; Efeseni 1:4; 5:27; 1Petru 2:12).

Partea 6. Încheierea Statutului de Membru

Prezbiterii și biserica va recunoaște încheierea statutului de membru a unei persoane ca urmare a (1) decesului ei și poate face același lucru în situația în care persoana în cauză (2) s-a retras din biserică (mutare) sau (3) s-a alăturat altei biserici (transfer).

Statutul de membru poate fi încheiat și ca (4) urmare a actului disciplinării de către prezbiteri și întreaga biserică prin excomunicare. Prezbiterii vor propune în fața bisericii persoanele pentru disciplinare iar biserica va trebui să voteze cu un vot aprobator de 60% din totalul membrilor prezenți la oricare întâlnire regulată (sau specială) a membrilor (Matei 18:15-17).

Biserica va avea autoritatea să refuze cererea de retragere voluntară sau de transfer a membralității unui membru la o altă biserică, fie pentru a începe sau continua un proces de disciplinare în biserică, fie pentru orice alt motiv biblic.

Articolul 4 – Întâlnirile Bisericii

Partea 1. Întâlnirile de închinare

Serviciile/părtășiile de închinare vor fi organizate în fiecare zi a Domnului (duminica) și în decursul săptămânii, după cum decide biserica.

Partea 2. Întâlnirile Membrilor Bisericii

La oricare întâlnire regulată, membrii vor acționa în acel spirit de încredere, transparență și preocupare reciprocă în dragoste, care este normală în trupul Domnului nostru Isus Hristos (Evr. 10:23-25; Filip. 2:1-5; Rom.12.9-20; 13:8-10).

Se va organiza o întâlnire regulată a membrilor bisericii cel puțin o dată la trei luni, într-un interval de timp diferit de cel dedicat închinării publice, așa cum se agreează de membrii bisericii.

Un prezbiter desemnat de prezbiteri va conduce în calitate de moderator la toate întâlnirile membrilor bisericii. Prezbiterii vor veghea ca întâlnirile hotărâte ale bisericii să fie organizate cu regularitate și ca rapoartele necesare să fie înaintate bisericii spre examinare de către membrii responsabili.

În condițiile în care toate prevederile statutare privind notificarea au fost îndeplinite, numărul minim de membri necesari, adică 50% din numărul total de membri înscriși, va fi considerat ca îndeplinit luând în calcul membrii prezenți. Toate voturile vor fi calculate pe baza numărului de voturi exercitate de membrii prezenți.

La orice întâlnire regulată (sau specială) a membrilor, slujitorii pot fi aleși și se pot ocupa pozițiile după nevoi, atâta vreme cât toate cerințele statutare sunt îndeplinite.

Întâlnirile speciale ale membrilor bisericii se pot organiza la cererea prezbiterilor sau, prin cerere scrisă, înaintată către prezbiteri, de către un număr de membri cel puțin egal cu 25% din numărul total al membrilor cu drept de vot. Data, ora și scopul oricărei întâlniri speciale vor fi anunțate la toate serviciile publice ale bisericii timp de două săptămâni înaintea întâlnirii.

În situația în care întâlnirea se dorește organizată la cererea scrisă din partea membrilor bisericii, prezbiterii vor organiza o întâlnire specială în decurs de o lună de la data primirii cererii.

Articolul 5 – Slujitorii Bisericii

Partea 1. Sumar

Slujirile biblice în biserică sunt cele de prezbiteri și diaconi (Fapte 14:23; 1 Tim. 3:1-10). În plus, biserica noastră recunoaște, sub această Constituție, necesitatea pozițiilor administrative de trezorier și prezbiter junior (asistent prezbiterial). Toți slujitorii trebuie să fie membri ai acestei biserici înainte de a-și prelua responsabilitățile.

Partea 2. Prezbiterii

Grupul prezbiterilor va fi alcătuit din cel puțin 2 bărbați (după modelul nou-testamental al „pluralității prezbiterilor”) care satisfac cerințele pentru slujirea ca prezbiter, așa cum sunt ele stabilite în mod special în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:6-9. Nici un prezbiter nu va avea în același timp și slujirea de diacon.

Prezbiterii vor supraveghea lucrarea și modul de cheltuire a resurselor bisericii. Respectând principiile statuate în Faptele Apostolilor 6:1-6 și 1 Petru 5:1-4, Tit 1:6-9 prezbiterii își vor dedica timpul rugăciunii, slujirii Cuvântului (prin predicare și încurajarea însușirii doctrinei sănătoase) și păstoririi turmei lui Dumnezeu (Fapte 20:28).

Biserica va recunoaște pe acei bărbați care au darul și dorința de a sluji în această chemare, în conformitate cu prevederile statutare legate de alegeri (vezi Art. 6, Part. 2-3). Acești bărbați trebuie să fie considerați ca daruri ale lui Hristos pentru biserica Lui (Ef. 4:8-11; 1 Cor. 12:28) și puși deoparte ca prezbiteri (Fapte 14:23; Tit 1.5).

Această recunoaștere va fi reafirmată de prezbiteri și de biserică o dată la fiecare patru ani, cu excepția prezbiterilor principali/pastori.

Mandatul prezbiterilor principali/pastori va fi reafirmat doar de grupul prezbiterilor odată la 5 ani.

Mandatul de slujire ca prezbiter poate fi încheiat prin demisie sau demitere. Oricare doi membri ai bisericii care au motive să creadă că un prezbiter ar trebui să fie demis trebuie să își exprime această preocupare față de prezbiteri și, dacă nevoia o impune, față de adunare. Orice astfel de acțiune se va face în concordanță cu învățăturile Domnului nostru din Matei 18:15-17 și 1Timotei 5:17-21. Oricare dintre prezbiteri poate fi demis prin votul a 75% din membrii bisericii, la oricare din întâlnirile obișnuite sau speciale ale acesteia.

Prezbiterii vor avea responsabilitatea specială de:

  • a examina și instrui persoanele care vor să devină membri (1 Tim. 5.22)
  • de a examina și recomanda pe toți posibilii candidați pentru slujiri și funcții în biserică (1 Tim. 5.22)
  • • de a supraveghea lucrarea diaconilor și a reprezentanților desemnați ai bisericii și comitetele bisericii (1 Petru 5:1-5)
  • • de a conduce serviciile de închinare, de a administra sacramentele botezului și Cinei Domnului
  • • de a echipa membrii pentru lucrarea de slujire (Ef. 4.11-13)
  • • de a încuraja însușirea doctrinei și practicii sănătoase, de a mustra și corecta erorile (2 Tim 4.2)
  • • de a supraveghea procesul de disciplinare în biserică (Tit 2.15)
  • • de a coordona și promova lucrările bisericii (1 Tim. 3.5)
  • • de a mobiliza biserica pentru misiunea globală (Fapte 13:1-3)
  • • de a se asigura că toți cei care slujesc în predicarea Cuvântului, inclusiv vorbitorii invitați, împărtășesc Mărturisirea de Credință a bisericii, inclusiv Distinctivele teologice (Tit 1.5-16)

Prezbiterii pot înființa poziții de slujire sau comitete care să îi ajute în îndeplinirea responsabilităților lor. Aria de aplicabilitate și aprobarea descrierilor slujirii pentru oricare poziție plătită va fi stabilită de aceia în autoritatea cărora stă angajarea persoanei pentru acea poziție.

În fiecare an, după consultarea cu diaconii, diaconițele și membrii bisericii, prezbiterii vor prezenta bisericii situația financiară pe anul precedent iar deciziile financiare semnificative (ex. salarii, chirii, achiziții majore etc) pentru noul an vor fi propuse la vot la următoarea întâlnire a membrilor (cu excepția situațiilor urgente). Fără aprobarea prezbiterilor, nici o sumă de bani nu va fi solicitată de sau în numele bisericii sau a oricăruia din slujitorii ei.

Prezbiterii vor alege pe unul dintre prezbiteri ca să servească drept moderator la întâlnirile regulate sau speciale ale membrilor bisericii.

Partea 4. Diaconii și Diaconițele

Slujirea de diacon este descrisă în 1 Timotei 3:8-13 și Faptele Apostolilor 6:1-7. Biserica va recunoaște, în conformitate cu prevederile statutare privind alegerile, pe bărbații și femeile care se dedică pe ei înșiși slujirii bisericii, și care sunt în posesia darurilor specifice de slujire. Acești membri trebuie primiți ca daruri ale lui Hristos pentru biserica Sa și puși deoparte ca diaconi și diaconițe. Ei trebuie aleși pentru un mandat de maximum 2 ani, după care pot fi aleși/afirmați din nou.

Diaconii și diaconițele trebuie să îngrijească de nevoile temporare ale membrilor bisericii, să participe la organizarea închinării publice și să încurajeze și să susțină pe aceia capabili să îi ajute pe alții și pe cei cu daruri în administrare.

Diaconii și diaconițele trebuie să primească și să administreze un fond pentru lucrări de binefacere, să raporteze prezbiterilor, la cererea acestora, cu privire felul cum au folosit aceste fonduri și să raporteze bisericii cu privire la felul cum au fost făcute cheltuielile și plățile, în cifre totale.

Cu acordul prezbiterilor, diaconii și diaconițele pot înființa poziții administrative nesalarizate sau comitete ale membrilor, pentru a-i ajuta în îndeplinirea responsabilităților lor în biserică.

Partea 5. Trezorierul (cenzorul)

Trezorierul, care nu trebuie să fie un prezbiter activ, diacon sau membru al personalului plătit al bisericii, se va asigura că toate fondurile și activele bisericii să fie securizate în mod adecvat în bănci, instituții financiare sau de depozit, după cum este adecvat.

De asemenea, trezorierul va fi responsabil pentru a prezenta rapoarte periodice asupra bilanțurilor de cont, veniturilor și cheltuielilor bisericii, la întâlnirea membrilor o dată pe an. Responsabilitatea lui va fi delegată cu aprobarea prezbiterilor.

Trezorierul se va mai asigura ca documentele depline și corecte ale conturilor de chitanțe și documentele de plăți să fie păstrate în registrele aparținând bisericii, și că sunt implementate măsuri adecvate de control pentru a garanta că toate fondurile aparținând bisericii sunt administrate corespunzător de către orice slujitor, angajat sau mandatar al bisericii.

Trezorierul va transmite anual către prezbiteri, sau oricând aceștia îi pot solicita, un raport privind toate tranzacțiile făcute ca trezorier și cu privire la situația financiară a bisericii.

Trezorierul va fi propus de prezbiteri și ales de biserică pentru un mandat de 2 ani.

Partea 6: Prezbiterul junior (Asistentul prezbiterial)

Poziția prezbiterului junior este pentru acele persoane în care prezbiterii văd potențial pentru un viitor prezbiter și le pun deoparte pentru o perioadă de investire și pregătire.

Responsabilitățile atribuite prezbiterului junior vor varia în funcție de nevoile bisericii și de mediul cel mai bun în care ei poate să crească și să învețe. Prezbiterii vor defini responsabilitățile lui.

Un prezbiter junior va avea un anumit grad de autoritate în biserică în măsura în care aceasta îi este delegată de către prezbiteri, în funcție de responsabilitățile și sarcinile atribuite.

Ei vor sluji după voia prezbiterilor timp de un termen inițial de până la 2 ani. După încheierea acestei perioade, poziția poate fi prelungită de către prezbiteri și prin votul majoritar al congregației.

Articolul 6 – Alegerile

Partea 1. Principii generale

Procesul de alegeri în biserică va fi interpretat și condus pentru a respecta următoarele principii:

  • Rugăciunea consistentă, atât la nivel individual cât și ca adunare, trebuie să fie parte integrală a procesului de alegeri;
  • Recomandările de candidați din partea congregației vor fi luate în considerare dar propunerile/nominalizările de candidați pentru vot vor fi făcute exclusiv de prezbiteri;
  • Toți candidații pentru slujirea în biserică trebuie să fie tratați cu har, blândețe și onestitate adecvată atunci când membrii colegi sunt evaluați;
  • Procesul de alegeri trebuie să manifeste acel spirit de încredere, transparență și preocupare reciprocă în dragoste, care este normală în trupul Domnului nostru Isus Hristos;

Partea 2. Selecția Slujitorilor

Alegerea slujitorilor se va face cu ocazia unei întâlniri regulate (sau speciale) a membrilor bisericii. Numele persoanelor propuse să slujească în calitate de prezbiteri, diaconi, trezorier și prezbiter junior vor fi prezentate de către prezbiteri la întâlnirea anterioară a membrilor bisericii (cu condiția ca întâlnirea precedentă a avut loc cu cel puțin 8 săptămâni înainte), iar alegerile se efectuează sub conducerea moderatorului.

În decursul procesului de nominalizare, prezbiterii ar trebui să ceară recomandări și implicarea din partea tuturor membrilor bisericii. Orice membru care are motive să creadă că un candidat propus nu se califică pentru slujire trebuie să își exprime această îngrijorare față de prezbiteri. Membrii bisericii care doresc să vorbească exprimându-și opoziția față de un candidat trebuie să își exprime această obiecție în fața prezbiterilor cu suficient timp înainte de întâlnirea relevantă a membrilor bisericii.

Moderatorul va declara aleși ca prezbiteri pe toți bărbații ce primesc un vot majoritar de 75% din toate voturile exprimate. Pentru toate celelalte slujiri (diaconi, trezorier, prezbiter junior), moderatorul va declara alese toate celelalte persoane care primesc un vot majoritar de 60% din toate voturile exprimate; abținerile nu vor fi considerate ca voturi exprimate.

Persoanele alese își vor prelua slujirile pentru care au fost alese începând cu data alegerii, dacă nu a fost stabilită o altă dată în mod specific.

Partea 3. Alegerea Prezbiterilor Principali (Pastorilor)

În alegerea oricărui bărbat pentru această poziție, trebuie urmat același proces de bază ca și în cazul alegerii unui prezbiter (vezi mai sus).

Totuși, în plus față de aceasta, biserica trebuie să aibă posibilitatea corespunzătoare de a evalua darurile de predicare ale oricărui posibil prezbiter principal și, înainte de a i se cere să își exprime judecata, trebuie să primească din partea prezbiterilor asigurarea că, după intervievarea bărbatului în cauză, aceștia nu au nici o îndoială în ce privește adeziunea lui, din toată inima, la Mărturisirea de Credință, inclusiv Distinctivele Teologice, la Legământul Bisericii și la Constituția Bisericii.

Notificarea bisericii privind nominalizarea unui bărbat spre a fi ales ca prezbiter principal, lucru care va include, dacă el este căsătorit, obligația ca soția sa să fie de asemenea membră a bisericii, trebuie să se facă la două servicii de închinare de duminica dimineața care urmează după nominalizare, înainte de votul de la întâlnirea membrilor bisericii.

Partea 4. Alegerea prezbiterului junior (Asistentului prezbiterial)

În alegerea oricărui bărbat pentru poziția de prezbiter junior trebuie urmat același proces de bază ca și în cazul alegerii unui prezbiter. După nominalizare, va fi supus votului bisericii la următoarea întâlnire. Va avea nevoie de votul aprobator a cel puțin 60% din membrii prezenți.

Articolul 7 – Soluționarea disputelor

Având credința că Dumnezeu poruncește creștinilor să facă orice efort pentru a trăi în pace cu toți oamenii (Rom. 12:18) și de a rezolva disputele reciproce în privat sau în interiorul bisericii creștine (Matei 18:15-20, 1Corinteni 6:1-11), biserica va cere membrilor ei să își rezolve conflictele dintre ei conform principiilor biblice, fără a apela la tribunalele seculare.

În consecvență cu chemarea ei la a fi împăciuitoare, biserica va încuraja folosirea principiilor bazate pe Biblie pentru a soluționa disputele dintre ea și cei din afara bisericii, indiferent dacă este vorba despre persoane creștine sau necreștine, și dacă este vorba despre persoane fizice sau entități cu personalitate juridică (Rom. 12:18).

Articolul 8 – Amendamentele

Mărturisirea de Credință și Legământul Bisericii pot fi modificate dacă cel puțin 75% din prezbiteri consideră acest lucru necesar. După acceea, amendarea se va supune votului aprobator a cel puțin 75% din membrii prezenți, cu condiția ca amendamentul să fi fost propus, în scris, la întâlnirea anterioară a membrilor (în urmă cu trei luni) și să fi fost anunțat de la amvon la serviciile bisericii timp de două duminici succesive anterior exprimării votului.

Prezenta Constiuție a Bisericii poate fi amendată prin votul aprobator a cel puțin 75% din membrii prezenți și care își exprimă votul la întâlnirea membrilor bisericii, cu condiția ca amendamentul să fi fost propus în scris la întâlnirea anterioară a membrilor (în urmă cu trei luni), și să fi fost anunțat de la amvon la serviciile bisericii timp de două duminici succesive anterior exprimării votului.

Versiunea revizuită a acestei Constituții, cât și Mărtusirirea de Credință și Legământul Bisericii vor fi puse la dispoziția tuturor membrilor bisericii de către conducere.

Tab Content